chiar cred că locul ăla există
fără noi
trebuia numai să știm
unde sau când
ca o parte nevăzută rămâne
mă lasă îngânându-mă

aud greu cum respiri

nu mi-e teamă
și pot să te caut târziu
când pe cer se șterg stele
devine obsesiv și mă scoală din somn țârâitul de greieri
în fiecare zi deschid altă carte
până la somn mă pierd între rânduri


azi se mirau călatorii
în tren numai eu nu eram
și tot dau înapoi zilele
până la ultima pagină unde
se pare
că noi nu ne-am fi cunoscut

te anunț ireal
duminică voi merge la munte
iar el va uita cine sunt