nu știu să cânt.
nu pot.
dar auzindu-te, am încercat o notă
de aici de la mine, până spre cei de sus
să îi cobor aproape,
să îți cânte ei
restul.

dar i-am speriat.
au rămas sus și au murmurat
ceva
ce n-am înțeles niciodată

tu ai zâmbit - la început,
eu am tăcut.
și ei s-au pus să ne privească:
pe mine tăcând, pe tine zâmbind – la început.

niciunul n-a putut să creadă
reacția pământului.
niciunul nu vroia s-admită
că a fost cândva jos
în lumea mea și-a ta,
unde eu cânt
tu râzi
eu tac.

și a-nceput să plouă, să tune
și să fulgere
eu nu mai tac
tu nu mai râzi
eu nu mai cânt...

iar ei...
ei
înca ne privesc.


19 mai 2008