panda (ursul portocaliu cu blana jegoasă)
îmi vorbește din nou (printr-o amintire ca pălăria unei ciuperci
și ne-adăpostim sub ea ca o țărancă și copilul ei pe timp de furtună
e o câmpie aridă în jur sunt osemintele unei familii
trei generații care s-au înșurubat încet în lut
ca mâna tremurândă a olarului tot mai bătrân
panda nu are vârstă)
și poveștile cu care îmi îmbracă auzul
la orele astea târzii
vin de departe
de undeva de unde n-ai zice că există aceleași trăiri

o copilărie ca un acvariu cu apă stătută
în care bate insistent un deget încovoiat
o joacă naivă cu bărci de hârtie încă mă prinde
i-au urmat altele tot mai vinovate
în care viețile unor străini s-au schimbat
eu odată cu ele
ca mâinile mici care fac unde în baltă
speriind peștii
o viață ca o sperietură
și o zdreanță de urs fără cap

regăsindu-se