Copil crescut cu dragoste de mamă.
Unde îți e copilăria?
De stai acolo sus pe baricadă,
să aperi omenirea.

La tine nici nu s-au gândit;
au multe interese.
Ți-au dat o armă ș-ai pornit
să tragi cu plumburi dese.

Pe străzile pustii, nici câinele nu trece.
Ici, colo o rafală trezește liniștea.
S-aprind scântei din loc în loc
și fulgere răzlețe deschid imaginea.

O întrebare să le pun,
acelor ce-s cu tine.
Dacă au trăit în vremuri bune,
acum ce au cu tine?

De nu te lasă să te joci,
cu alți copii în stradă.
Și-ți fură din copilărie.
Sunt ani ce or să doară.

Ce rost mai are viața pe pământ,
dacă nu știm s-o prețuim?
Stindard al păcii te-ai ascuns
și s-a schimbat al meu destin.