Te-aș întreba, în treacăt, dacă mai ești copil,
dacă mai scoți pe-afară poveștile din tine,
dacă zâmbești păpușii cu ochii de vinil
ce-așteaptă mângâiere pe raft, în magazine?

Te-aș întreba, în treacăt, dacă zâmbești în vis
când dau în pârg cireșii din amintirea veche
și se aprinde luna pe cerul larg deschis
să vezi cum zboară îngeri cu fructe la ureche?

Te-aș întreba, în treacăt, dacă-i și ziua ta
când eu din cuib de păsări pândesc să vină vara
și-mi cos peste rochiță petalele din ea
să-ntâmpin cărăbușii în frac, când vine seara?

Te rog pe tine, omul oprit spre-a mă citi
Să-mi dăruiești un zâmbet... și să mai fim copii!