Cu flori de tei și cu cireșe coapte
pășesc în somn cu gândul către tine
când cerul se deschide-n miez de noapte
și își întinde palmele spre mine.

Și parcă-mi fură noaptea din cuvinte
când te șoptesc în visurile mele
și-ntoarsă spre-o aducere-aminte
te zugrăvesc să fii la fel ca-n ele.

Nu las să-mi intre noaptea pe fereastră
mă zbat în vis, să-i pun zăvor tristeții
și-apoi cu bulgări de lumină-albastră
încerc să spăl rochița dimineții.

Cu flori de tei și cu cireșe-n poală
dorm sufletele noastre-n porți de vise,
mor florile petală cu petală
în cimitire de iubiri promise...