agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-10 | |
dincolo de luxuriantele plantații ale verilor noastre de astăzi
un cort uriaș am întins până hăt către soare odihnim uneori la umbra lui cu prefăcută sfială /până aici aproape nimic important așa va fi și de acum încolo?/ menajeria noastră era aproape reală trăgeam rar câteun fum din țigară și-l aruncam apoi în ochii lumii prevestitori de ploaie adolescentină faptă nu-i nimeream defel rostul povestea folosul când și când venea câteo moarte nurlie aprigă flămândă și vie trăgea de pânza roasă a cortului și-o găurea cu degete miloase /până aici aproape nimic important așa va fi și de acum încolo?/ era unul de își zicea gheorghe măiastrul asta pentru că îi lăsase în grijă mama mamei lui o ladă plină cu puf de păpădie când se mai da în stambă câteodată noi i-o furam pe toată cu gândul că am putea să cârpim ce rămânea din cortul nostru mândru după vreun zaiafet cu firmituri de soi și zei întortocheați mai era și un papugiu notoriu vesel cu suflet candriu îi ziceam Clasicu asta pentru că își cumpăra mereu eugenii și caramele uscate de la alimentara Clasic colț cu semaforul ăla mereu galben de ciudă le mânca singur pe Corso și arunca ambalajele după fete dessuueteetee despre Noemi puștoaica verde cu ochi de cafea înaltă-n boi și-umblând tujur și noaptea mai ales numai și numai în doi povestea-i goală c-au scris-o ani la rând vecinii ei de viață mândrețe și surâsuri erau mulți pe acolo în cortul vechi ce sta să crape-n soare mereu ziceam că nu-i menajeria-ntreagă mereu părea că este și cum pitpălăceam așa cu toții din noapte până-n zori și iarăși înapoi tot aruncând trei sferturi de ocheade spre lumea de afară ce se mijea-n fascicule zurlii prin găuri și pânza transparentă numa' ce se ridică deodată o falnică întrebare șuierată scurt printre dinții bătrâni sau printre cei tineri de viplă /până aici aproape nimic important așa va fi și de acum încolo?/ ascultă poezia în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate