agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-11 | |
Am amorțit, tu nu crezi că eu merit tu nu crezi că eu merit
drumurile acestea la mare; diavolul nu-mi ia sufletul pentru atât, tu nu crezi că inelul meu strânge suficient tu nu crezi că din el putem construi o caleașcă cu doisprezece căluți de argint, să ne ducă la mare să ne ducă la mare, să ne poarte până în cotorul negru al recifului. Asta nu se desprinde să ne facă mai buni- am amorțit, să știi că am amorțit. Să crezi că noi merităm marea- diavolul nu ne leagă pentru atât. Lângă barca noastră se lasă mereu câte o ploaie roșie lângă barca noastră tremură norii groși veniți mereu să ne ia, lângă noi nu e nimeni să ne ascundă urmele, trecem mereu cu caii noștrii de lumină podul făcut peste mare; iubirea cu care risipim aurul ei e singura credință din care ne înmulțim ceasurile rotunde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate