...la marginea apei
viețuiesc sub aripile desfăcute
ale păsărilor
plină de cearcăne materia lichidă
îmi modelează setea gîndurilor
amărăciunea de a fi necunoscut
reculegere severă a unei inimi solitare
smulge fîșii de carne însîngerată
palpitîndă
tulburătoare cruzime

lumina unei stele căzătoare
ucide strălucirea scarabeului obosit
ca pe o vagă și plutitoare închipuire

marginile acestui țărm
capătă forma chemărilor mele

adorm în margine de lună
visînd...

ne iubeam sub ticăloșia lumii
fără un strop de nor sau îndoială
slalom al răbdării mele
în infernul unei rase aparte
ca o mîngîiere apăsată pe sînii tăi

nisipul...
scurs din lacrima unei sălbăticiuni
cenușă caldă cu urme de trup omenesc

e primăvară sau doar o iluzie...