agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-21 | |
Lacrimi ...de noapte
Þi-am dat lacrimile mele de noapte... mărgele de cuarț negru... să-ți țină de urât în serile cu șemineu... Câte una pentru fiecare clipă de vis împreună... Þi-am dat lacrimile mele de rouă... Una ... pentru sărutul dintâi... Una... pentru că m-ai făcut să plâng de fericire... Una... pentru diminețile devenite nopți de iubire... Una... pentru zâmbetul din colțul gurii... Una... pentru gestul început și de fiecare dată...altul... Una... pentru tot ce am dorit mereu să fie altfel ...și... a fost... Una... pentru mângâierile care îmi deșirau fiecare moleculă și o transformau în sângele tău.... Una... pentru fiecare fior care mi-a disecat sufletul... Una... pentru ieri... Una ... pentru azi... și una... pentru eternitate... să le simți atingerea în palmă ori de câte ori îți vei aminti de ce a fost... de ce este... și... de ce va fi... Lacrimă de rouă Nu știu când vântul m-a atins cu mângâierea lui. Nu știu când tu, steaua mea căzătoare, ți-ai lăsat culoarea în sufletul meu. Nu știu când merele domnești și-au copt aroma pe buzele mele iar tu ai cules-o ca o himeră rătăcitoare. Nu știu de ești răsărit sau apus, sărut sau durere, necuvânt sau iubire, tăcere au adevăr. dar știu că mă cauți în fiecare dintre cerurile tale atât de înalte încât ceilalți nu pot înțelege că doar noi putem visa acolo... si știu că soarele se aprinde pentru ca întunericul din noi să devină mirarea primului sărut, pentru ca verdele frunzelor să se raspfranga în apa ochilor tăi, pentru ca nespusele încă vorbe să atingă infinitul. Nu știu dacă ești azi sau ieri... sau mâine …care înseamnă mereu... dar te simt ca pe o lacrimă de rouă pe buzele unui trandafir alb. Lacrimi lacrimi de vis.... pe cer de abis, lacrimi de stele... pe lumi paralele, lacrimi de dor. de suflet covor, lacrimi de stea lumină a mea, lacrimi de cer pe-al lumii mister, lacrimi de rouă deși iarăși plouă, lacrimi de jar pe guri de nectar, lacrimi șuvoi pe-un cer doar cu NOI... Pereții cum strâng Și-aș vrea să mai frâng tot ce n-am avut... un vis de demult ce doar a durut - un bob de năut un vis de demult... și inima ta , lumină și stea să cadă pe lume să scrie doar nume de iubiri infinite de sus dăruite. Un arc peste lume să nască lagune să fim iarăși flori plutind peste nori, să atingem neant și adânc de bazalt, să rupem din noi miresme de ploi ce cad pe pământ fără cuvânt... Te-aș duce pe cai pe-o aripă de rai să culegem minuni din flori și genuni, să răpim infinitul, s-ascultăm asfințitul, să ningem iubind să plângem râzând....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate