Trăim în timpuri de josnicie brută
și fiecare ins pornește-un dur război,
de parcă iminenta sentință de apoi,
e deja dată nouă. Hai să pornim lupta!
Ne îmbăiem în aur și vrem avere multă,
uităm de omenie - ne-ntoarcem în trecut,
poate că zorii zilei vor vrea să dăm tribut,
precum odinioară, ca să trăiești, dai plata!
Mai sunt puțini ca mine, parcă moartea-i alege,
dar, toți, uniți luptăm pentru o viață demnă,
iar de ne-ntrebi de-avut, un glas va răsuna;
pueri sunt mea ornamenta!

Ce a născut sudoare mâinilor, se fură
pe bani puțini, de-acei lacomi fontani,
ș-ar vinde rădăcina și neamul pentru bani,
c-azi, ciuma, nu mai bate cu vătămătură!
Nu vrem să auzim de teatre sau muzee,
deci astăzi numai praful e spectator fidel.
Tezaurul de țară? Dispare-ncet și el
și poate într-o zi, ne vom trezi că nu e!
E țara unde, azi, cu greu mai poți fii frate
și patria ce oameni de-ai lumii nu mai cheamă,
că un stimabil domn scrise pe-o tablă-n vamă
lasciate, ogni speranza, voi, ch'entrate!

Oare trăim, pe bune, timpuri noi
sau poate Cel-de-Sus a pus bâta pe noi?