Nimic nu-mi schimbă viața,
Toate-n jurul meu s-au ofilit,
Sufletul mi-l simt ca gheața,
De zbucium inima-mi s-a împietrit.

Privesc pe cer cum arde Luna,
Luceafărul și stelele-i în jur,
Dar toate pentru mine-s una,
Căci nu mai am puterea să le fur,

Cum o făceam pe vremuri, înainte,
Când mâna mea ți le sădea în păr,
Iar tu stăteai sfioasă și cuminte
Și visu-mi îți părea un adevăr.

Dar azi, când nu ești lângă mine,
Când de la tine aștept vești,
Când gândul mi-e mereu la tine,
Nu pot să mai cred în povești,

Și las pe cer să ardă Luna,
Luceafărul și stelele-i în jur,
Las altul să-și întindă mâna...
Eu, nu mai am puterea să le fur.