agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-13 | |
Mi se duce pielea- marea-i sărată ca un puc de lămâie;
aurele noastre nu se pun între noi: ne oglindim ușor proaspăt una în alta. Pe mine mă doare când pescărușii ei nu înțeleg briza înclinată, apusul subțire învăluit de oazele ei japoneze - sunt mari înălțimi sunt mari pești sunt mari pescăruși surghiun apelor ei închise. Mi se duce pielea, sunt de plumb sunt de amăgire sunt de creion, sunt partea întuncată a oazelor acidulate sunt plumbul sunt leșia pocăită sunt păianjenul mare care țese până la nisip florile lor subacvatice- mă duc pe margini, arăt locul în care undița face sângele apă. Întunericul lui e dansul din care îmi culeg pașii măsura piruetele galbene; ele nu spun mare lucru, la margini arăt locurile care spală piatra de vânt. Jur că ele nu spun mare lucru, arăt la margini cum se șterg semnele cum se ară semnele cum se strâmbă oasele pentru năvodul roșu de crabi; nu e nicio șansă să înot singură în mare, pocalul ei e altfel curat ca o gâză în primul ei ou.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate