De la pământ, cam de o palmă,
Deasupra cizmelor ce sunt
Cu nu știu câte ierni mai mari,
Se-nalță, umedă și calmă,
O straiță cu obiecte tari.
E-ncăpătoare și trufașă
Ca un profil de bucătar
Și-n nepăsarea ei apasă
Umărul micului hoinar.
Tu îl îmbii c-o supă caldă,
El e sătul, însă… de-ai vrea
Și ai ceva la îndemână…
Dă-i straiței lui câte ceva.
E grea de… abia o poate duce
Ochii-i sunt triști și vă măsoară
Pe tine și pe turta dulce
Ultima oară…