inima mea
a devenit un organ inert
un fel de apendice necesar supraviețuirii
nu mai tresare la nimic
bate monoton
ca pendula din hol
fără să-i pese de
culoare, viață sau poezie

stă cu ochii holbați pe geam
și numără încet zilele
la început am ignorat simptomele
și mi-am zis că plouă prea mult
apoi am urmărit-o cu coada ochiului
și i-am văzut
atriile pline cu lacrimi

doctorii mi-au spus că ECG-ul e bun
dar că are ceva probleme cu polaritatea
la nord, îi e frig
la sud, îi e dor
nu mai înțeleg nimic

creierul a trebuit să preia niște funcții vitale
iubirile au devenit raționale
patimile au fost domolite
iar dorința arde la foc economic

uneori visez că inima mea
funcționează normal
că o țin în căuș de palmă
ca altădată
jumate mie - jumate ție
mă inund de lumină
și rîd iar in hohote
dar mă trezesc

și mi-ar părea rău
dar n-am cu ce