A fost ...


Într-un ocean de rătăciri ,
Nebune visuri se destramă
Și-n drumul lor spre nemuriri ,
Mă strigă surd și-ncet mă cheamă .

Mi-e dor de mine și de noi
Ce-adeseori strigăm în șoaptă ,
Cum de se face c-amândoi
Păcat după păcat așteaptă ?

O văd , cum de departe vine
Și parcă vrea să-mi povestească ,
Ori fac doar rău , ori fac doar bine
Nici ea n-ar vrea să hotărască .

Dar ochilor nici par a crede
Pe pleoape se citește teama
Că poate simt și cred că vede
Doar cineva , nu nimeni , mama .