La început de iarnă
Vrei să îmi astâmperi setea cu un brad.
Mă avânt pe aripile promisiunii tale,
Mă îmbrac cu un zâmbet de primăvară
Și ies.
În față tunel, multe zâmbete
Zâmbete de toamna.
Durere, în timp ce alții ca mine
Mă împing, mă trântesc, mă pierd.
Întuneric afară, în fața mea bradul.
Eu îi văd strălucirea, pentru că sunt deasupra tuturor.
Nimeni nu îmi observă trupul căzut la picioarele lor.
Cine ar putea muri de ziua lui?
"La mulți ani, române!" cântă un copil la metrou.
Eu zâmbesc, același zâmbet de primavară.
Þi-am văzut artificiile
Și m-am îndrăgostit.