Ce ești tu început de neliniște
semn al trecerii prin umbre
orientare ridicarea din orizontală
gândul fără sfârșit prins de zori
de care-mi leg treptele
spre Taj Mahal
niciodată n-am crezut că-n mine
ți-ai ridicat locuința
din nervi sânge
ca o cascadă prin relieful din carne
nu am știut ce povară iau asupra mea
dragostea de a scrie pe trupul alb al zilei
căutarea unui loc întru inimă
prin pustiul orașului incendiat culeg
gesturi carbonizate de iubire-n urmă