și ca prin senin totul s-a făcut în urma pașilor mei un ghem de ață
lângă sobă pisica toarce cât pentru două zile de viață
afară câinele își roade coada crezând că poate nu-i a lui
ploaia nu mai contenește să își odihnească mâinile
pietrele iau forme omenești și chipuri demonice
însă pe mine tot aici mă găsești ghemuit între coaste

când ajungi nu uita să suni la ușă
altfel nu îți va deschide nimeni poarta
pe mine cauta-mă în ventriculul stâng al inimii
în dreapta nu intra că dai de niște curve
și de scăpat nu scapi decât cu moarte

nu mai pot sta în acest loc în care a murit omul
eu zic să mergem să ne fumăm țigara
chiar în locul unde drumul se intersectează cu omul

deodată cu lumea m-am modernizat și eu
am început să nu mai beau doar o bere
am început să nu mai umblu în haine cumpărate de la second-hand din piață
am început să mă adaptez în jungla cotidiană
umblu doar în haine de firmă și beau cel puțin două beri pe oră

însă dacă vrei să stăm de vorbă
faci prima pe stânga și apoi te arunci în gol.