Un vânt prevestește prin suflu-i tăios,
Preschimbarea din viață în starea funebră,
A ceea ce-a fost un templu frumos
Și care se-dreaptă acum spre tenebră.

E ceasul în care un drum se închide
Și-odată cu el o lume dispare,
E cercul închis care divide
O lume mai mică, de-o lume mai mare.

Iar cerul devine c-o stea mai puțin,
Stea ce coboară grăbită să moară,
Iar umbrele nopții mai noapte devin,
Mai pală devine lumina lunară.