Monolog cu îngerul meu păzitor



În combinatii logice se scrie

Viața – te-ai aștepta să scrii frumos,

Cu inima, cu sufletul, cu aripi de hârtie –

Dar realitatea e pe dos –



Capcane, trape, viclenii perfide,

Și târguri de orgolii și de sfanți –

De la ce punem azi și mâine-n blide

Pân’la numărătoarea de talanți –



Vieri, sau fauni, minți ca niște brice,

Sau grobieni, sau paria, suită,

Sunt ca un lan fără sfârșit, de spice,

În cari te cauți - copilul care uită –



Târziu, de vrei un sens, un rost, în toate,

Te vei găsi, tu singur, doar nebun,

Și numai lipsa, foamea, te va scoate

Din propriul gol, pe lumea de consum –





Ai vrea să stai, dar valul te împinge,

Și marea de nevoi este în tine,

Ca pe-un teren de fotbal, ești o minge

De toți, lovită, mai presus, de sine –



Și strângi din dinți, și-nveți ipocrizia,

Și strângi din dinți, și-nveți să te strecori,

Și uiți de tot, îți uiți copilăria,

Și ești așa bătrân, că nu mai mori –



Și vezi atât, încât apuci cu ghiara

Tot ce mai poți, cu hârbul, să apuci,

Luptând pentru urmașii tăi, ca fiara,

În cruciada târgului de cruci…