Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor dispare

S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele pe noi ca dintr-un sac
Din care se deșartă viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni,
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni

A intrat deșertul în orașe,
Pătrunde-n case și pătrunde-n noi;
Dincolo de templele incașe
Se profilează chipuri de strigoi

La bursa neagră numai droguri, arme
Copiii lumii nu au calorii
La cârma vieții noastre alt jandarm, e
Și noi elaborăm doar teorii

Unul după altul, cataclisme
Mâine ce ne mai așteaptă oare?
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor dispare

Vestitorul, 1999