Să-ți spun ce mai stăruie în mine?
E caldul privirii și șoaptele gurii tale.
Să-ți spun ce doresc să se-ntâmple?
Aș vrea lângă umbra muntelui singur
Să-ți revăd surâsul buzelor gata s-adape
Setea gurii mele de apa cea vie.
Să-ți spun ce nădejde mă-mbie?
E simplu. Stăruie ziua în urmă lăsată
Că n-aș vrea să te mai pierd niciodată.
Acum că de-abia ne-am regăsit.
Mă alină seninul din preajmă-ți
Îmi aduci liniștea pe care
Îngerii se sfiesc să mi-o cearnă.
Ziua aceea, ziua de-atunci...
Azi o simt ca o rouă răsfrântă
Suflarea fierbinte pe drumuri de dor
Fagii ce semne păreau că ne fac
Într-un sfârșit de vară fierbinte.
Mă faci să simt că mor puțin... uneori.