agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-12 | |
Ce e viata de artist?
Unii spun, că-i ‘cel drum trist, Ce prigoanele-au ajuns Din ce-i vechi pân’ cel patruns. Tristă-mi este veselia, Dar mai tristî mi-i iubirea Ce nu am a-mpărtăși, Nimeni nu mai vrea a ști Ma întorc și nu socot C-am trăit fara de rost, Rostul meu bătut de soartă Lumea-ntreagă nu mi-l iartă, C-am aflat a nu zidi Gol ce mistui vecinicii. Fara dragoste în fire Vântul morții simt c-adie, Și ma duce dor departe Prin tenebrele deșarte, Și ma duce lunecos Unde ceru-ntunecos Mi-a umbrit întreaga față… Ploaia… cade în desață. Și ma spală-asa d-odat Înc-o dat...și înc-o dat... Haina am curată-acum Să pornesc pe-același drum, Drumul meu...bătut de soartă, Lumea-ntreagă nu mi-l iartă. Sensibil, când am plecat, Artistul a cugetat: „De vii vrea natură, casă, Aștenut sa-mi fii pe masă, Roadele de ți-oi culege Înțeles, tu mi-a alege C-amândoi vom fi pretini, Precum doi copii senini Ce în viață au ales Drumul cel fără de les’. ....................... Și privesc acu’ la voi Voi, ce sunteți de nevoi Care mai de care, multe, Simple și fără de vrute Slabi în fapte și-n cântare Mormocesc într-o prinsoare Prins îi jugul cel de drept Stastornic în al lor piept Orbi și sluți, amanți bogati, Lumea toata-ndoliați Măști, cu fata veștejită Și cu mintea cea umbrită Duceți chivotul cel sfânt Puneți peste el pamant Iar eu, văd…, de al meu cânt. Iată câte sunt, și câte Necinstite și nevrute Ce nu stiu a semăna Viața în făptura sa Și iată câte-am a spune Cuvinte ce-n veci n-ar pară glume Caci sunt triste și nebune Definescu –mă în lume! Și din cap până-n calcâie Palid cântu’ meu ramâie Și din zare cum răsai Inspirație, mai stai! Să te sui in ceriu’ meu Sa laud pe Dumnezeu! Dumnezeu a-pururea .......................... Și iată ca din negru ce eram Veșmântul alb eu îmbrăcam Și aripi am primit spre a zbura Văzduhu-ntreg spre-al brăzda Să prind lumina-n palma mea Și sa m-avântu’ iară-n jos S-arăt ce-i lumii de prinos Și adevar spre-al ei folos Atât o fos’………
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate