agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1552 .



Casa părintească
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul Bãluºanu ]

2008-09-16  |     | 



CASA PÃRINTEASCÃ



Mă urmărești pe drumuri și în vise,
Îmi stai în gând ca zânele-n povești;
Mă retopești într-un acerb Ulise
În căutarea casei părintești.

Fantomă a copilăriei mele,
Ce ai ramăs o cotă de teren,
Unde mai ești cu streșinile tale,
Din care îmi zmulgeam stuf cu polen?

Și mă privești prin geamuri dispărute
Și te ascult cum ușa ți-o fereci,
Te-ascult șoptindu-mi prin cuvinte mute
Ca-ntr-un amurg cu zbor de lilieci.

Doar slobozi câini, dulăi ce-au stat la stână,
Mereu luați la harță cu motani,
Îmi pare că mai latră-n bătătură,
Păzind o casă moartă peste ani.

Iar din livadă mai culeg cireșe,
În sufletul nostalgic de acum,
Și mai adun în cofe cu agrișe
Îmbătătoare boabe cu parfum.

Pe sub salcâmi și-n râpe-trambulină,
Cu soc și boz și tufe de cucute,
Se-ascund arici ce mormăie-n surdină
Și vietăți, de basm, necunoscute.

Î-mi năvălesc în minte multe gânduri
Cu casa ce mi-a dat din ea destin
Și-n care-am mâzgălit primele rânduri
Și-am cunoscut un alfabet latin.

Când dimineața mă trezea bunica,
Și uneori mi se părea un chin,
Mă saluta, din aer, rândunica
În-ograda cea cu troscut și pelin.

Desculț, prin iarba brumată de rouă,
Mă-nvioram instantaneu,deplin,
Și începeam, în grabă, ziua nouă
Când soarele ieșea de după clin.


De câte ori n-am alergat eu, oare,
Spre cumpăna fântânii vechi din deal
Și m-aplecam adânc, către izvoare,
Tentat de întuneric abisal…

Prin bolți aud șoptindu-mi glasul mamei,
Icoană ce-o păstrez în gândul meu,
Și tot mai mult am înțeles, cu anii,
Iubirea ei față de Dumnezeu.

Probabil toate-acestea m-au făcut
Să mai rămân aici, deși-s departe,
Să-ncerc să leg o punte de trecut,
Să fac din ieri un astăzi, pe aproape.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!