agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-17 | |
Tu nu stiai să tragi o înjurătură,
Nu puneai pic de alcool în gură, Nu beai cafea și nu suportai fumul de țigară, Cu toate astea erai pe dinafară. Erai vesel, râdeai și zâmbeai mereu, Cu toate că-ți era destul de greu. Așa era mereu făptura ta, Cu toate că viața, era din ce în ce mai grea. Compun versuri și scriu poezii Tu nu ai de unde să ști. Aș vrea să își recit câteva, Dar tu nu le poți asculta. O, Doamne, de ce eu nu am vrut Să scriu aceste poezii, mult mai de mult Atunci și tu ai fi știut Ce fel de tătic ai avut. Aș vrea să scriu mai mult și tot mereu Să fiu cât mai aproape de sufletul tău Când scriu, simt un pic de alinare Deși într-adevăr inima tare mă doare. Tu fiul meu drag și bun, De tine ce să mai spun, Ai fost precum o fată cuminte, foc, Cei ce te-au cunoscut, uimind pe loc. O, Doamne, cu ce am greșit eu De m-ai pedepsit atât de greu Mi-ai luat tot ce aveam mai drag, mai bun Pe care-l iubeam eu, ca un nebun. Tu ai plecat pentru totdeauna băiatul meu Lăsând un gol și-o rană în inima mea Mă doare, sufăr și plâng… și plâng mereu Căci fără tine copile, este greu. Eu te aștept copilul meu drag, S-apari zâmbind ca de obicei în prag Să mă întrebi, cum mă întrebai mereu Tăticule, ce mănânc și eu. Acum nu mai are cine mă întreba Tăticule, e gata masa? Stau singur ca un cuc Nu știu în ce parte să apuc. Ai fost un băiat manierat Cuminte, respectuos, bine educat Tot ce-ai lăsat în drumul tău Numai vorbe de bine și păreri de rău. Până și cel mai mic copil de pe stradă Ar fi fost bucuros și el să te vadă Acu stau grupuri, grămadă, și tot nu le vine să creadă. Mă rog la bunul Dumnezeu Ca după datină și eu Să pot a-ți face o cruce Până la Dânsul mă voi duce Acum toate s-au dus odată cu tine Eu am rămas, sunt singur pe lume Sunt singur și îmi este atât de greu De dorul tău vărs lacrimi… vărs lacrimi…mereu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate