Sărută-mă cu marea, sărută-mă cu gândul,
cu frunza ofilită pe care ai călcat,
miroși a primăvară, în ochi ai tot pământul,
sărută-mă cu noaptea, cu totul ce-i păcat…


Sărută-mă cu visul, sărută-mă cu soare,
de “bună dimineața”, și de “adio” dar,
cu vântul și cu colbul la picioare,
sărută-mă de parcă nu ai avea habar…


Sărută-mă cu ochii, sărută-mă cu gura,
ce mi-a turnat în sânge carbunele din jar,
și ard acum în vorbe, rămâne numai zgura,
sărută-mă de parcă m-ai fi iubit,măcar…


Sărută-mă cu drag, sărută-mă cu ură,
fiorul ce îl simt să nu se stingă, încă,
s-așezi suflarea ta fierbinte peste gură,
sărută-mă, un secol măcar sa imi ajungă.