îmi fug tălpile de sub secunde ca mirosul vinului de sub vălul palatin,
schimb culorile pixelilor să le asortez gândurilor.
peștii de pradă îmi înghit concluziile din jurnalul de plecare,
șezlongul amintirilor odihnește ceasurile tăcerii într-o iubire imposibilă,
sar valurile așteptării cu pași negri mirosind a caniculă,
briza mării se măsoară pe display-ul telefonului în foi albe cu gust de frică și singurătate,
bronzul astupă petele de inocență,
valuri rebele răstoarnă plaja cu mișcări de tragere în rafale de vise
decupate dintr-un film mut,
canicula usucă totul, până și semnele de întrebare.
am dreptul la 1001 pași de cămilă...