agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1175 .



Contopirea
poezie [ ]
2 mai 2005

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sick ]

2006-05-02  |     | 



iată-mă!
gol și fără chip, esență pură, suflet, gând.

când te caut, uneori, în mine,
trebuie să trec prin straturi atât de groase
încât cred că o să mă întorc pe dos,
ca o mânușă, de propria-mi atingere.
mă tem, că cel din mine o să iasă
și o să fugă, o să zboare, departe…
dar cum, când cel din mine ești tu…

nu mă lăsa!
în ceasul iubirii nu există timp,
fără tine nu exist, fără tine sunt gol.

când cu aripile tale mă acoperi
și nu mai văd soarele,
și soarele nu mă vede,
mă bucur că umbra ta e mult mai luminoasă,
îmi dau seama că ochii nu-mi sunt necesari
pentru a vedea.

și eu…
din mine tâmpla se lipește de tine,
ca o frunză moartă de humă,
până când nu mai am tâmplă,
ci te am pe tine.

cu brațele ne îmbrățișăm
și cu pieptul și cu gâtul,
și ne strângem atât de tare
până când spatele tău devine pieptul meu,
iar spatele meu devine sânul tău.

mâinile încleștate devin o inimă,
între noi, care se acoperă de propria-i bătaie,
ca o carapace fonică, ca o armură de soldat
care tremură și plânge, pe frontul gol…

și statuia măreață
care a crescut din noi
se subțiază și se înalță
până când nu își cunoaște rădăcina
căci a ieșit din Univers, mereu împletindu-se,
ca două fire de mărțișor,
unul roșu și unul alb
mereu contopindu-se, unul în celălalt,
atrăgând tot cosmosul între ele,
sfărâmițând tot cosmosul între ele…

iată-ne!
goi și fără chip, îmbrățișați
într-o îmbrățișare lichidă și caldă
ce nu cunoaște mâni și piept;
iată-ne! suntem singuri,
într-un univers plin de cupluri
care se țin de mână…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!