ploaia măruntă
intră în pământ
până la
miezul nopții
dacă te grăbești
mai
poți să intri
în mine

la fel cum
duminica asta
o să îmi intre în
oase/ trei cafele
o să beau azi
în pijama

te simți ca o
țestoasă mică
adormită pe șina
căii ferate unde
mama balansează
o umbrelă ruptă
unde /își așteaptă
singurul fiu

se trezește dimineața
tot mai

plictisit
de aceeași pantofi
rupți/ de pe hol
aceeași imagine de
pantofi geacă ușă trântită
mâine e luni

iar o să beau cafeaua
din pahare de plastic