pentru că oamenii din jur nu mă interesau
pentru că mă întrebau cu ce notă am intrat la master și de ce am venit în bucurești
am început să mă gândesc la lena și la cluj
eram în hamacul acesta
sau pe fundul unei cești cu apă de la robinet
când, gândindu-mă la lena
creierul mi se umplea cu ceai negru și nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic.

lena sprijinindu-se de gardul de piatră, cu gura strânsă
lena pe poante roz
lena, un personaj imaginar pentru gâturi uscate, invadate de melancolie și tuse.

mă învârt iar și iar pe un picior scurt și bont ca un deget
îmi înfund pe cap, draga mea lena, această căciulă cu dungi gri.