agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-16 | |
visele și țelurile i s-au împlinit,
planetele micului prinț erau aliniate favorabil, putea să inventeze, să se reinventeze. o cheamă bleuette și e păpușa casei, așa se alintă în fața adunării care ia decizii. dimineața, la cafeaua interzisă, a adulților scrâșnește din dinți, bate din picior, pune întrebări absurde încurcă roluri și dă bătaie de cap familiei. din nimic încearcă să conturez lumea ei de poveste mai pe la amiază când soarele își servește farfuria de... de ce vrea ea! scoate creioanele colorate cu zâmbete și desenează tot ce-i cade sub mână oameni de pluș cu ideologii verzi pe pereți, scrijelește mobila cu fericire cât încape, lipește cu plastilină un strop de înțelegere pe covor, pictează cu acuarele empatie pe canapele. învârte cu dexteritate artista, aceea care o răsfață cu bomboane de plastic și strigă în culorile curcubeului : « am dreptate de o sută de ori ! » dupămasa e refractară la orice gustare cu gest matur, nu face compromisuri cu viața, se bate cu ea , cu soldăței de plumb, nu are planuri de cucerire, doar castele de nisip, ceilalți, dacă nu văd șarpele boa care înghite elefantul să stea deoparte seara apucă luna cu dinții, scoate din ascunzătoare marionetele ca mulțimea să se arate în oglindă căluți de lemn să calmeze vehemența. e spontană și dezordonată. aruncă cu mașinuțe telecomandate și arhitecturi din cuburi de plastic să dezechilibreze ticurile și scopurile, face avioane și vaporașe de hârtie pentru ocolul pământului în câte zile are chef, încă un truc : cutiuța muzicală de înghițit peiorative. o ia mereu de la capăt… contrazice furtuni și avalanșe de reguli, ignoră munți de pedepse și canoane, susține până la sfârșit războiul lui potemkin și kami-mura: « am dreptate de o sută de ori ! » adunarea se impacientează o încadrează la anarhiști, mustră, sancționează și caută soluții de îndreptare. noaptea, îmbracă totul în tăcere și fuge la culcare în raftul cu utopie și ingenuitate cu toate bicicletele, trotinetele și rolele, și-i lasă să-și contabilizeze avariile morale. divergențe, țipete, revolte și mofturi trec de partea cealaltă a baricadei. bleuette zâmbește triumfătoare : «am dreptate de o sută de ori !»
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate