|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Copacii poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ciurezu Mariana [marianagoria ]
2008-10-19
| |
Au ridicart copacii
mâinile spre cer
și îndurare cer
și ierare de păcate
pentru frunzele
de vânt împrăștiate .
Iar degetele, copacii
și le-au întins spre soare
să atingă zarea
să pipaie lumina
mângâiate de căldură
lui divina.
Și-au înfipt copacii
piciorele-n tărână
rugă înălțând
pentru iertarea noastră
când soarele apune
la fereastra .
Și trupul copacii, l-au pus
pentru noi chezăsie
veșnic să fie
mângâiere și speranță
ca ei reprezință
veșnicia -n viață.
19.10.2008
|
|
|
|