Mai noaptea mea decât a fost,
Decât și e, spre a mai fi,
Precum e sensul fără rost,
Din începuturi prea târzii,

Nici că putea să nu se-nceapă
O altă trecere-n-napoi,
Precum botezul fără apă,
Pe focul nașterii în doi.

Ofer în dar un joc de-a jocul,
Ca să mă-nfrângi când mi-este greu,
Dispus să mă valsez cu focul
În ghenele lui Dumnezeu.

Și-am să mă-ntorc cu dor de tine
Și gheare arse, de strigoi,
Fals avocat în serpentine
La judecata de apoi.