un deget țese pânze de paianjeni
altul deasupra pictează răstigniri

colțurile inimii adună în stradă
o lume de bestii și sfinți

zigurate cu plâns de văduvă
fântâni stilizate în fecioare
coboară în palma de suflet
ce modelează orașul

o muzică de jazz
pătrunde noaptea adânc
ca un galben de van gogh
umbra lui pound tremură în lumânare
un vis de trubadur
ne învață să pășim printre roze și morminte
balade de viață și de moarte ne încercuiesc umbrele

închidem durerile și le dăm foc
vor arde până dimineață
când tăcerea ne va încleșta sentimentele
peste trupurile de lemn

singurătăți și sacrificii
ne scapă printre degete
cu sunet de pământ
și art deco