De ziua ta îți dăruiesc un melc,
Un melc cu casă și cu mult timp pentru tine,
Un patinator lent ca iubirea inevitabila,
O ciumă de dragoste declanșată de mine.

Melcul meu să te ducă încet înspre griji
Cu coarnele înfipte în stelele pe care pervers
Să le toarcă în dîre de soare în care
Să-ți clătesti ochii și norocul fără pereche.

Melcul tău primit în dar la opt ani
Să pipăie cu ochii și cu dinții
Să nu-ți intre în casă decît fire de iarbă
Și apa dumicată în lacrimi negative.

Și așa, călare pe melcul tău de livadă
Cu mantii de argint aruncate pe umeri
Să-ți trăiești copilăria cît poți de încet
Iubita mea, împărăteasă a tuturor melcilor