mă găsesc o duminică din viață
pusă de acord cu tragicul existenței
desenez calendarul tău de percepție
o accepție pe buzele din marile intersecții
în atâtea pentru a avea pe cine da vina

împletesc inițierile din atemporal
seduse de trup în iarba cosită
și leg înțelesul de neînțeles
când mă împiedic de miezul labirintic
al sânului rămas din zi

ating apropierea dată de mirosul tău
ce-i presărat pe covorul verde
al transplantului de anotimp
și împletesc clipe-n priviri
cu pași agale spre mâine

aștept sensul intersecțiilor
din calendarul
ceresc.