sunt la birou și scriu în word, iubitule,
vremea se tot dă cu curu-n sus pe la ferestre
și ceva îmi urcă pe picior, ceva ca o voce extraterestră:
„wikify, wikify me!”

vaporii se ridică tot mai sus, pupând copacii, blocurile cu balcoane
scaunul se gudură fără bale
când de după ureche un fir subțire începe să se târască și să susure moale:
„wikify, wikify me!”

sunt arcuită și mă uit prin mărunțiș, iubitule,
câinii de la bloc dau petrecere în labele goale
desculță cum sunt, nici nu m-aud cum vin urlând din depărtare:
„wikify, wikify me!”