Formidabil a fost când ți-am cântat,
Frumoase versuri la a ta fereastră,
Nimeni cu ghivece-n cap n-a aruncat,
Teribile vorbe și împuțita apă din glastră.

Chiar și eu, cel chinuit m-am mirat,
De bunele maniere, cultura atât de vastă,
Vecini și părinți, cu toții au aplaudat,
Uitând de fecioara ce mă privește castă.

Nu așteptam cu ochi în lacrimi bezele,
Totuși măcar batista puteai să o trimiți,
Să-ți iau amintire mirosul de floricele,
Întreaga-ți ființă s-o port în nopți fierbinți.

Doar calul nevrednic a nechezat,
Răbdarea-i nocturnă s-a terminat.