Vă mai amințiți de Câț ?
De simpaticul meu mâț?
S-a făcut mai măricel
Și cu el, și Ham-Cățel.

Da-s cuminți? Ce vorbă spui?
Parcă sunt ai nimănui!
Se prostesc în chip și fel,
Câț-Pisoi și Ham-Cățel.

Să vă spun: ieri, înspre seară,
Intră cei doi în cămară,
Gând la gând pentru șicane
Și au spart vreo cinci borcane.

Știind că nimeni nu-i ia-n brață
Dup`așa o boroboață,
S-au ascuns întreaga noapte,
După un șiștar cu lapte.

Și abia spre miezul zilei
Au cercat puterea milei.
Au promis: „ne-am cumințit!”
Însă tot i-am oropsit.

Peste-o oră, alt necaz.
Vrând să fugă pe pervaz,
Câț a doborât o floare
Peste-o oala cu mâncare,

Fugărit de Ham-Cățel,
Ce s-a repezit la el.
Și firește, iar jelanie
Cănd i-am strâns la spovedanie.

Vin cu nasu-n jos, spășiți,
Știind că vor fi pedepsiți:
Ham-Cățel în cușca lui,
Câț sub lada patului.

Două zile, fiecare
Va primi numai mâncare.
Fără lapte, numai apă
Și-astfel de pățanie scapă.