De-i asculta vreodată vântul
Cum suflă-n dunga frunzelor,
Te rog, ascultă si pământul
S-auzi cum plâng de al tău dor.

Si de-i privi ploaia curgând
Din cer fără de stele,
Să stii că-n apa ploii sânt
Si lacrimi de-ale mele.


De îi vedea râuri curgând
Udând pământu-n calea lor,
Vei sti că-n viată încă sânt
Si plâng de al tău dor.

Când râurile vor seca
Si ploi nu vor mai curge,
Să stii,c-atunci, voi înceta
De doru-ti a mai plange.

Si de vei pune la pamant
S-asculti,cu-a ta ureche
Vei sti ca-n viata nu mai sant
Dar strig sa-mi fii pereche.