Soarele se trezi
vestind începutul unei zile noi.
Razele sale se strecurară sprințare prin fereastră până la patul lui.
Ceasul deșteptător sună.
Mâinile îi bâjbâiră în căutarea unei căi de a-l face să amuțească pe sâcâitorul acesta.
Ochii-i înfruntară cu greu lumina zilei.
Tălpile-l purtară spre baie.
Periuța i se jucă printre dinți.
Apa i se izbi de față împrăștiindu-se în picuri.
Îmbrăcămintea cu care dormise îl părăsi pentru a-și continua visele în pat.
Ibricul de ceai se așeză pe foc.
Fălcile-i mestecară ce le veni la îndemână de pe rafturi și din frigider. Mintea i se trezi din beția somnului și începu să se întrebe :
va putea să-și rezolve problema astăzi?

Această problemă nu-l lăsa să doarmă de zile întregi.
Dar până când va putea să tot fugă de ea ?
Acum cu câțiva ani,
aceste probleme de contabilitate nu-l deranjau.
Toți lucrau aici liberi,
fără restricții, fără constrângeri.
Astăzi ecuațiile s-au schimbat.
Astăzi echilibru între cheltuieli și venituri a devenit obositor.
Ecuația de rămânere pe piață a devenit greu de rezolvat cu toate aceste impozite crescând în progresie geometrică.

„Să m-ajute Dumnezeu pentru astăzi!”
Buzele sale mormăiră această expresie înainte ca ușa apartamentului său să se închidă.
Liftul îl înghiți. Se grăbi apoi ca de obicei,
la ieșirea din lift,
către intrarea principală a blocului,
ferindu-se de mirosurile permanente din ghena de gunoi a blocului,
mirosuri ce parcă își mai pierduseră din tărie odată cu venirea lunii septembrie.

Fața îi fu întâmpinată de adieri răcoroase de care îi fusese dor după o vară călduroasă cu care era obișnuit din țara sa.
Se aruncă cu totul în mașină după ce decuplă alarma.
În ritmurile muzicii,
torsul motorului,
și vuietul străzii trupul său se îndreptă spre birou,
în timp ce gândurile i se adânciră în închipuiri.

Ce vină are el dacă corupția este limba acestui timp și singura cale de a continua să câștige rapid ?
Cum ar putea să respecte ecuațiile gândite ca să nu fie respectate ?
Este adevărat că linia dreaptă este cel mai scurt drum,
însă cine s-a obișnuit cu mersul pe cărări întortocheate se va poticni pe drum drept.
Sau cum i-a spus lui cineva important :
« Foaia albă dacă-și păstrează neîntinarea rămâne doar o foaie goală ».

O hârtoapă făcu ca mașina-i să geamă și să se vaite.
Geamătul ei îl scoase din reverie.
Înjură și blestemă din cauză că ieri a cheltuit cât a cheltuit cu repararea ei,
din cauză că taxele pentru aceste drumuri blestemate cresc pe măsură ce cresc și gropile din ele.
Dar taxele de drum nu sunt singurele pe care le plătește fără să aibă vreun folos. Multe, multe sunt taxele pe care trebuie să le plătească.
Să nu mai vorbim de așa-numitele taxe pe sub masă.
Dacă și-ar pune mintea să plătească toate acele taxe,
atunci balanța lui comercială s-ar balansa în sus și-n jos doar printre numere negative.
Blocul în care se află biroul său se apropie de el încet-încet până ce fu aproape să-l înghită.
Ce de clădiri, de poduri, de drumuri au fost construite în această țară.
Experții și tehnicienii de ieri s-au transformat în muncitori risipiți prin toate statele lumii,
iar muncitorii s-au transformat în spectatori de telenovele.
Activitatea de construcție a trecut de la drumuri, poduri și uzine la construcția de vile și la modernizarea apartamentelor.

Ochii săi îi întâlniră pe cei ai directoarei biroului său,
iar buzele lor schimbară salutul matinal,
apoi ea adaugă că au venit devreme, că îl așteaptă înăuntru.
« Dumnezeu să mă ajute pentru astăzi ! », spuse el intrând în birou,
prefăcându-se că zâmbește.

Îl așteptau. Îl înconjurară ca și cum ar fi fost pereții unei veșnice boxe a acuzaților.
Începu un dialog nou, studiindu-și pașii.
Vorbi cu ei despre vreme și nestatornicia ei, despre femei, despre economie,
despre fluctuațiile pieței,
despre inflație și în sfârșit despre problema lui și cum s-ar putea rezolva.

Acele ceasornicului se roteau monoton și sistematic,
ba întâlnindu-se, ba depărtându-se.
După a cincea întâlnire, fața i se lumină de bucurie,
o nouă barieră peste care a reușit să sară.
Dar până când va continua să sară peste bariere ?
Săritul peste formule o să rămână sigur ?
Aceste sunt întrecerile la sărituri pentru cine vrea să rămână pe terenul de joc,
iar pentru cel ce a ales să se retragă nu mai are nici un loc în acest joc și nici un premiu.
Că va fi sau nu va fi, acesta este jocul.
Scopul scuză mijloacele.
Pe drumul de întoarcere,
soarele se ascundea după clădiri,
în timp ce mașina sa căuta un loc ca să se strecoare prin înghesuiala de mașini ce încercau să se depășească.
Nervii îi erau întinși încercând să sară peste o provocare de alt fel,
o provocare a răbdării. În sfârșit sosi acasă.
Încălțările-i obosite se grăbiră să-i fugă din picioare.
Trupul i se lasă pe canapea,
ochii îi rătăciră peste canalele de televiziune până ce-l prinse toropeala.
Se visă ca fiind o pasăre ce zboară pe deasupra tuturor vaietelor.

Așa-i trec zilele precum lumânările,
stingându-se una după alta,
lăsând în urmă o dâră lungă de întuneric.
Se stinse și lumânarea de azi în timp ce el sforăia într-un somn profund.