agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-24 | | O... Mamă !... Dulce Mamă și Fecioară noaptea lin coboară peste mantia țesută de tăcere. Tristă, rămasă afară la porți nedeschise nimeni nu aude un glas înăbușit în durere. Nimeni nu aude un scâncet de copil ce-și înfruntă al vieții destin. trecând prin epoci triste umbrite, de orbire și declin Pe o rază blândă, acum, El coboară din Marea Cupolă, prin albastrele spații prin indescifrabil de multele și mari constelații. O stea deasupră-I, bate drumurile Ingerii de sus, străbat cu aripile Il conduc în unduite zboruri prin freamătul întregului Univers înălțând tumulturi de coruri dând Cerului Glas. In liniștea nopții, sfântă, se lasă într-o iesle sărăcăcioasă dar plină de iasomii cu miruri sfințite de nard lângă trei magi, un asin și lângă micuțul miel alb. Într-o cunună cu ramuri de necreate scântei sclipitoare ca o străfulgerare la Nazaret, vine îmbrăcat în haine divine. Inundă un suflet singur și trist al unei frumoase Fecioare lângă marele sfetnic, Bătrânul Iosif. El, Micuțul, « Taină și Trup » cu un gângurit o alintă « Viața » dă vieții, sensul Iubirii un nou sens Nemuririi dezvăluindu-I în taină « Cuvântul ». Supusă, Viața ascultă uimită secretul misterelor grele cum El, Cel venit de Dincolo de stele ține-n ale Sale brațe, -- pământul. -- Zâmbind, pășesc împreună amândoi peste umbre de veacuri din nou, în tainele nopții dorind să cineze cu noi. Să ne smulgă din crunta-i rătăcire prin chemarea, « Sfântă Iubire » și prin nemincinoasele, calde șoapte un alt drum, ne deschide să ne ridice, pe toți, din moarte. Înțeleptul Sfat ce împarte destine a Cerului poartă, deschide -- făgăduind, prin Legământ Sfânt -- că ne urcă-n « Lumină » făcând din pământ, mari palate o țară de vis, plină de flori cu treptele spre înalt suspendate. Un Dor din Dorul de Sus din Domnul, desprins ca un buchet de candoare revarsă și azi « Cuvântul » în frumoasa-i zi de sărbătoare. Maica Fecioară, cu pruncul de mână revarsă Harul, în ploaie de Lumină aduce în cupe mereu “Adevărul” Despre “Nașterea Domnului, Moș Crăciunul”. Străbătând din Spațiul Sfânt cobori « Prunc » an de an pe pământ în ieslea sufletului meu sărac și umil ca să faci, Tu, Iisuse, din mine un chip smerit, înțelept și mai blând. Inima prinos, Þi-aduc... în loc de tămâie Binecuvântează... Stăpâne ! - Sf. Crăciun 2008 -
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate