Balotul de vid ce furios se/avanta
Pe scaunul cel mut, in camera golana
Angelic chipul sumbru si efemer in rama
E poleit, figura/I adanca incruntata

Rondele de purpura vorbesc intre ele
Neclintite corabiile lor subalterne
Uimesc mohnit prin gesturile ferme,
Cascand in cerul gurii se vad stele

Faptele zurgalailor ce bat spre luna,
Ca un lup necrutator , ca un caine
Manjind dorul curat cu patime fine

Fosila ce zburda in paleolitic pe campii
Furnizeaza valoarea concreta a cosmosului
Aspirand la codasele vise a fumului.