agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-18 | | Am lăcrimat în serile când nu ți-am scris Și-n dormitor era la fel de frig ca și afară, N-am vrut să dorm căci toate mi-au părut un vis Ce te-a adus și te-a răpit a nu știu câta oară. Fereastra mi-a rămas închisă zile-ntregi Și nici-un viscol n-a putut să mai pătrundă Prin gândurile unde-n liniște spre mine-alergi Certându-le când dureros vor să te-ascundă. Tu iartă-mă ca-n aste zile nu ți-am scris, Dar crede-mă că dor mi-a fost că de-o minune Furată zeilor cândva din nesfârsitul paradis, Clădit în universul nostru fără nume. Și încă dor îmi e de tine ca de un vis frumos Ce-aștepți o veșnicie de el tu să ai parte, Și către care-alergi chiar și-n genunchi pe jos Plângând și așteptând minunea să se-arate. Din miile de versuri ce ție eu ți-am scris, Incearcă să păstrezi doar unul pentru veșnicie, Acela e că tu-mi ești drag și-aici și-n paradis Și nu mai cred deloc ca iadul să mai fie. E iadu-atuncia când lacrima mă arde crud, Și când covor sub pași îți fac din cioburi de iubire, Tu iartă-mă dacă mai plângi și tu, dar mă întreb Dece eu plâng atât, pentru a noastră fericire? 17 ianuarie 2009 --------------------- Florentina Crăciun Fabyola
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate