Erai în gând! Plângând
Te-am desenat, păcat iertat.
Dar nu erai și vai,
Nu îmi era destul!
Din ață și tul, am încercat
să fii, să-nvii!
Iar in zadar! altar
Aveai, în prag de rai.
Pe ochi de seară, sub o vioară
Din ceară,
Am bâiguit, ne-ngăduit,
Și-ai apărut dar nu din lut.
Fierbinte, fără de minte,
Te-am iubit
Si te-ai topit...
Ce mai însemn?
Din vis îndemn: poate din lemn...
Și ai mijit până-n genunchi,
Din trunchi,
Cu trup și brațe să mă înalțe,
Până unde nu se vede nimic
nimic...
Nimic nu mai este-mi ziceam.
Nicio lumină, nicio speranță, nicio scăpare..
Mai e o poartă, mai e o cale...
Gemea inima sub ocale!
Soarta! Apucă-i toarta!
Și-o poartă prin poarta
Din piatră
Și ești!
De-acuma ești!
Timpul se trece, diavolul petrece:
E rece, rece...
E rece?