El întinde paharul
Din plastic
Are 7 ani și 7 centime,
Bănuți de aramă
Si blamul
Ori indiferența
Trecătorilor
Atât de grăbiți si absenți...
El, respiră liniștit,
Se joacă
Și numără naiv
Tobele de eșapament,
Intoarce capul în toate sensurile
Câteodată are crampe
În pântec,
Niște domni ar putea
Veni
Să-l înhațe dintrodată...
Acest copil român si țigan
Se cramponează,
Tine strâns paharul
Din plastic,
Nu se miră că este
În acest loc,
Abia ieșit din fustele
Mamei sale cerșetoare,
Așteaptă ca păhărelul
Să se umple,
Un oarecare puști murdar,
Surâzător
Si înfricoșat...