Pornit mereu să facă rău.
Așa l-au pomenit.
De nicăieri venit, dar brusc
Și nu l-au mai clintit.

E laș cu lumea și viclean,
Duhnind de răutate.
Răzbună propriul lui coșmar,
Demult realitate.

Capabil veșnic de incest,
Făuritor de dramă,
E cu privirea simultan,
Pe fiică și pe mamă.

Nu-l doare-n veci de riverani.
El, fluviu-nvolburat.
Că-i rău, nevrednic și-i păcat,
Nicicând nu i-a păsat.

Scandalul? Formă pentru el,
De-a fi de toți simțit.
Trântește, sparge, huiduie,
Veșnic nemulțumit.

Ca fiara-n umbră așteptând
Privește împrejur.
Doar interesul lui, atât,
E formă cu contur.

Restul? Balastul inutil
Și parte pentru alții.
Acaparează cu tupeu
Înlăcrimîndu - și frații.

Al meu, a mea, mereu al meu,
Formulă obsedantă,
Pentru acei din preajma sa,
El? Carnivoră plantă.