Þi-am zis la primul fulg de nea,
Să nu mai înveți în rate,
Traiu-i greu iar lumea-i rea,
Ai carte, ai parte.

Îmi amintesc și eu cândva,
Mereu fugeam și m-ascundeam la unchi.
Dar cum întoarce viața roata,
Așchia nu sare departe de trunchi.

Și sfatul vieții ți l-am dat,
Dar tu l-ai prins zburând din mers.
M-am supărat că ai plecat, și
Ai ales pân-ai cules.

Dar Doamne dacă minte n-ai avea!
La Oxford te trimit și mâine.
Dar nu pot doar cu mâna mea, of
Brânză bună, în burduf de câine.

Oamenii sunt răi, nu îngeri cerești,
Nu contează că ai tras de fiare
Copil prost ce ești!
Buturuga mică răstoarnă carul mare!