agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-02 | |
Satul meu, așezat pe o vale
întretăiat de ape multe pare a fi un pitic în zale cu plete lungi... și cărunte. Imprejurul lui, șed munții cu fruntea lor greoaie cu piscu-n aripat spre negrii nori de ploaie. Dar, când se strâng pe furtună din munte, ape tulburi toate, jos, în sătuc se adună formând, uneori, un mare fluviu. Acest pârâu, dușman puternic răpea din cale, tot, cu lăcomie coborând năvalnic inundând a lor gospodărie Adeseori, harnicii locuitori îi țineau piept cu tărie deși, partea lor, era : necaz, boală și sărăcie Iată, în acest sătuc, se nășteau pe atunci și în toate casele așa erau în jurul mesei mici șapte, opt, zece copii se numărau Acum, și în casa Mariei într-o zi de primăvară se mai născu un fecior printre alte șapte fecioare. Acest fecior le-a lăsat cea mai mare bucurie că tare mult s-au rugat de astă dată, fecior să fie! Dar, vai... a lor bucurie la trei ani, fu tulburată în casa Mariei se mai născu o fată! Când, cu glas mare menii ursitorile, a ei soartă : “Tu mai mult decât toate, fi frumoasă și cea mai bogată. Stăpânire vei avea peste toate înțeleaptă cum nu s-a pomenit dar... de tine Costin , al tău frate să moară îndrăgostit”. O!... vai... necaz mare se spune că pricinui acestui tată, și a lui Mărie. ei nu doreu nici înțelepciune nici atâta frumusețe, și nici bogăție. Dorea mai mult decât toate în acest păcat să nu calce și cu negre gânduri, îndată chibzui ce va putea face. - Feciorul?... pe Sfântul... nu-l vom da din lume fecior avem... ”doar unul” pe când fecioare... avem destule! - Ba!... bărbate nu!..., zic și eu numai că nici fetei nu-i poți fi călău! Îngroziți de a lor patimi cu mintea tulburată cu ochii plini de lacrimi hotărî a fetei soartă. - Marie, eu... am chibzuit știi... secret să rămână s-o aruncăm într-o ladă, că e mai cinstit pe apa pârâului din grădină. Închisă în această ladă apa-n furiată o va îneca până-n zori fata aflându-se moartă Iată, îl vom salva pe al nostru fecior. Așa împlini a sale gânduri dar, besna nopții îi învălui într-un dulce somn destinul, răpindu-le a lor fecioară-n ladă plutind ușor la vale pe apa de izvor. * * * La Palat, Împărăteasa trăia foarte supărată mereu ceru de la Dumnezeu să nască o dragălașă fată. Împăratul însă era supărat așa înțelegea el, fericirea să-i urmeze la tron... un băiat. Împărătesa avu ghinion, că, iată născu un băiat și nu cum dori, ea, fată. Trei zile, la curtea împarătească au mâncat și au băut fericit era Împăratul că puterea lui, prin acest fiu, a crescut. Dar, trei zile, repede au mai trecut și mai ales la joc trece mai iute Împărăteasa, ce-a dorit tot n-a putut să uite. După un timp, gânditoare, sta la geam în zare privind văzu, deodat, alaiul împărătesc în galop, pe cai venind. Împăratul semn, îi făcu să vină arătându-i zâmbind O lădiță ce o ținea în mână - Împărăteasă dragă uite ... ți-am adus ceva ce luneca pe ape coborând pe val de sus. Priveste... am aici precum vezi o lădiță în aceasta ascunsă-i o fetiță. E... așa frumoasă! îți seamănă la fel de bine! de ți-i placu Împărăteasă crește-o lângă tine. - O!... vai... mi-e tare dragă Și vreau și eu la fel să-i fiu Dragostea în veci ne leagă O cresc lângă al nostru fiu. * * * Treceau zilele și anii prințul ca un brad creștea dar și frumoasa Elena mai mândră se făcea! Îmbrăcați ca doi haiduci zburau pe cai călare plecând după vânat la mare depărtare. În mijloc de codru aici, caii-și opreau păsărelelor din zbor aripa, de voiau, le-o frângeau Sau cu sabia, acum amândoi de se luptau el se dădea biruit ea, totdeauna învingea. * * * In casa celor doi țărani din munte de acum toate se credeau rezolvate. - Gata... fata este moartă ea, nu va fi găsită fapta noastră nu va fi pedepsită. * * * Încet, încet toate s-au uitat fecioarele au crescut una, câte una, s-au căsătorit Numai lui Costin, băiatul nu-i ardea de însurătoare dorea nespus de mult să colinde-n lumea mare. Și, era frumos... și chipeș la statură când își încerca puterea învingea dintr-o lovitură. Umblând prin lumea mare ajuns aproape de Palat ce i-a fost dat să vadă... fata de împărat. O!... vai!... mai bine nu s-ar fi întâlnit că și ea, tot pe el l-ar fi iubit. - Eu m-am născut în munte și muntele iubesc iubesc codrii și apa și tot ce înfloresc. Pe când Împăratul cu alaiul, caii venind să-și adape eu ascunsă-ntr-o ladă venea plutind pe ape. Și de atunci într-una lângă prinț, trăiesc dar, o vai... pe tine Costine, te iubesc. Nu vreau bogăție nu vreau nici palate nu vreau nici pe stăpânul peste acestea, toate. - Fi a mea, Elenă și eu te voi iubii peste flori și ape Regină vei fi. Acolo în munții mei dacă vrei să vii stăpână te voi face până în veci ne vom iubii. Zbor acas-la mine alor mei le spun imediat c-am să le aduc pe dată o frumoasă fată de împărat. * * * Zi și noapte ca gândul a zburat și despre fata dragă povesti în sat. - O iubești Costine?... - Nespus de mult o iubesc tată seamănă cu mine e cea mai mândră fată! - Tragic e ce spui! și mai tragic ți-e răspunsul eu... s-o iubești, te voi opri e a prințului, las-o la dânsul... - Cum?... s-o las la Prinț... când ea pe mine mă iubește?... când ea, mă așteaptă cu-n răspuns tu-ăst răspuns îi dai?... gândește!... Ea, fără voia ta tot îmi va fi soție adio... voi pleca, i-a seama tată vina îți aparține! - Băiatul meu... iubitul meu fecior dar stai... sau nu... cum să-ți vorbesc eu ție eu cred în al tău dor și-mi place a ta soție. Dar vai... a ta Elenă... mie groază de povestea ei adevărată iubita ta... ți-e soră eu am ascuns-o într-o ladă. Costin, e prea tânăr, acum cercat de-a vieții soartă, nu înțelege în viață, altă cale, un alt drum altă dragoste?... el nu alege! Trista poveste îl doboară vina să o împartă?... n-are cui! destinul așa i-a hărăzit... să moară... pentru păcatul părinților lui. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate